Sindromul triplo X (STX)
Eusebiu Vlad Gorduza
Definiţie clinică
Sindromul triplo X este o boală cromozomică determinată de prezenţa suplimentară – trisomie X în toate celulele unui organism feminin sau numai în unele celule a cromozomului X.
Deoarece, trisomia X determină un fenotip polimorf, fără modificări majore caracteristice, afecţiunea este de cele mai multe ori descoperită întâmplător, în urma unui examen citogenetic la o femeie cu tulburări de reproducere.
Frecvenţa bolii
STX este una din cele mai frecvente boli cromozomice. Ea afectează aproximativ 1/1.000 de nou-născuţi de sex feminin, dar incidenţa reală este greu de estimat datorită imposibilităţii depistării tuturor cazurilor.
Aspecte genetice
STX este o boală cromozomică determinată de prezenţa a trei gonozomi X.
Prezenţa trisomiei X este confirmată de analiza cromozomică. Principalele anomalii identificate sunt: trisomie X omogenă (47,XXX) sau o trisomie în mozaic (46,XX/47,XXX sau 45,X/46,XX/47,XXX).
În cazul trisomiilor X mai mult de 90% din cazuri au origine maternă, fiind consecinţa unei erori în meioza mamei (procesul prin care se formează ovulele– celulele sexuale feminine), care duce la formarea de gameţi ce au doi gonozomi X. Aceste erori sunt asociate cu vârsta maternă avansată în momentul concepţiei.
Particularităţile clinice ale STX sunt determinate de gradul de inactivare al cromozomului X suplimentar şi de proporţia de celule normale, respectiv cu monosomie X în cazurile cu mozaicuri cromozomice.
Semne clinice
Diagnosticul clinic al STX este dificil şi de regulă este stabilit în perioada postpubertară sau adultă.
Semne clinice caracteristice bolii sunt:
• Talie înaltă sau la limita superioară a normalului (în cazurile cu mozaicuri, mai ales dacă există o linie cu monosomie X, talia poate fi normală sau chiar scăzută);
• Uşoară dismorfie facială necaracteristică cu fante palpebrale uşor mongoloide şi epicantus (pliu cutanat ce acoperă unghiul intern al pleoapelor)
• Clinodactilie a degetului 5 (încurbare spre porţiunea mijlocie a mâinii a auricularului);
• Deficit al coordonării mişcărilor şi aptitudini motorii reduse.
• Deficit generalizat al aptitudinilor cognitive, asociat cu dificultăţi de integrare a datelor auditive, răspunzătoare de deficitele de vorbire şi dificultăţile şcolare;
• Retardul mental propriu-zis este rareori prezent;
• Tulburări menstruale (menarhă precoce, cicluri neregulate, menopauză precoce)
• Tulburări de reproducere (sterilitate sau avorturi spontane repetate).
Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic
Confirmarea diagnosticului clinic implică investigaţii citogenetice şi dozări hormonale.
Investigaţiile citogenetice necesare sunt: testul cromatinei sexuale X şi analiza cromozomică.
Testul cromatinei sexuale X poate fi utilizat ca metodă de screening în sindromul triplo X, în condiţiile în care metoda este ieftină, rapidă şi facil de aplicat. Această metodă este sugestivă pentru diagnosticul de STX când sunt depistaţi mai mult de un corpuscul Barr (cromozomi X inactivaţi) în majoritatea celulelor din mucoasa bucală.
Examenul cromozomic este esenţial pentru stabilirea diagnosticului de certitudine. Cariotipul poate releva: trisomie X omogenă sau mozaicuri cromozomice de tipul: 47,XXX/46,XX, 47,XXX/45,X sau 47,XXX/46,XX/45,X.
Analizele hormonale utile în diagnosticul ST sunt:
- estrogeni şi progesteron – valori la limita inferioară a normalului,
- gonadotrofine hipofizare (FSH şi LH) - valori la limita superioară a normalului.
Sfat genetic
În condiţiile în care STX se asociază deseori cu o fertilitate normală, cromozomul X suplimentar se poate transmite la descendenţi, care pot prezenta fie trisomie X (STX) fie trisomie XXY (sindrom Klinefelter). În aceste condiţii, la femeile cu sindrom triplo X ce rămân însărcinate este indicată efectuarea diagnosticului cromozomic prenatal, urmat de acordarea sfatului genetic.
La cuplurile care au un copil cu STX, riscul de a avea un alt copil afectat este de obicei nesemnificativ (mai mic de 1%) dar este indicată consultarea unui medic genetician înainte de a planifica o nouă sarcină, mai ales că există posibilităţi de diagnostic prenatal.
Diagnostic prenatal
Depistarea bolii înainte de naştere necesită puncţie amniotică (recoltare de lichid din sacul amniotic în care se dezvoltă embrionul) urmată de efectuarea analizei cromozomice prin tehnici clasice sau prin metode de citogenetică moleculară (FISH).
Evoluţie şi prognostic
În majoritatea cazurilor, evoluţia pacientelor cu STX este favorabilă. Astfel, speranţa de viaţă este cvasinormală.
Inteligenţa este normală, astfel încât integrarea socială a pacientelor poate fi bună sau cel puţin acceptabilă. În condiţiile aplicării de terapii endocrine adecvate, tulburările menstruale şi cele reproductive pot fi evitate.
Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire
În sindromul triplo X nu există o terapie specifică. Tratementul vizează doi parametri: corecţia eventualului deficit ovarian şi susţinerea dezvoltării intelectuale.
La pacientele care au un deficit de al funcţiei gonadice acesta poate fi corectat, sub îndrumare endocrinologică, prin administrare de preparate estro-progestative. În condiţiile apariţiei precoce a menopauzei, trebuie prevenită apariţia osteoporozei.
Dezvoltarea intelectuală poate fi ameliorată prin sprijin din partea familiei în colaborare cu un psiholog.
Dacă există un deficit de vorbire, este necesară o corecţie logopedică la vârsta de 4-5 ani.