| Attachment | Size |
|---|---|
| SINDROMUL WILLIAMS BEUREN 2.ppt | 1.81 MB |
Williams Beuren Sindrom
Dr. Cristina Skrypnyk
Sindromul Williams Beuren este o boală genetică cromozomială rară caracterizată prin
- - trăsături faciale distincte,
- - retard mintal moderat,
- - profil cognitiv particular,
- - anomalii cardiovasculare
- - valori crescute ale calciului in sange (hipercalcemie) şi/sau in urina (hipercalciurie).
- Sindromul Williams are o frecvenţă de 1:7500 de nou născuţi şi s-a identificat la ambele sexe şi la toate rasele.
- Absenta unei regiuni din cromozomul 7 (microdeleţia 7q11.23) este responsabilă de 95% din cazuri.
- Simptomatologia sindromului este atribuită unora din cele 25 de gene din intervalul deletat : ELN- gena pentru elastină –este asociată cu anomaliile conjunctive şi cardiovasculare tipice sindromului= stenoza aortică, stenoza pulmonară
- statura mică
- faciesul particular, cu aspect de spiriduş
- iris stelat
- buze groase, dinţi mici şi spaţiaţi
- hipertensiune arterială sistemică
- stenoză aortică supravalvulară
- stenoză pulmonară, stenoză de arteră renală
- voce aspră, groasă
- IQ mediu 56, comportament foarte sociabil
- hiperacuzie
- hipercalcemie, hipercalciurie
- Diagnosticul clinic pozitiv este susţinut de o evaluare multidisciplinară (genetician, cardiolog, oftalmolog, oto-rino-laringolog, neurolog, psiholog) şi trebuie confirmat de teste genetice: cariotip, pentru identifcarea rearanjamentelor cromozomiale care pot include regiunea 7q11.23, urmat de testul FISH-> cu sonde ADN pentru regiunea critică deletată care include genele ELN->, LIMK1.
- În marea majoritate a cazurilor părinţii nu sunt afectaţi iar în absenţa semnelor clinice testarea FISH a acestora nu este necesară.
- Părinţii sănătoşi au un risc de recurenţă mai mic de 5%.
- Pacienţii cu WBS au un risc de 50% de a avea descendenţi afectaţi.
- Testul prenatal FISH pentru regiunea cromozomiala 7q11.23 se poate efectua la 12 săptămâni de gestaţie prin puncţia vilozităţilor coriale sau la 16-18 săptămâni prin amniocenteză.
- Testarea prenatala trebuie considerata pentru o noua sarcina a unui cuplu cu un copil afectat de sindrom Williams.
- Marea majoritate a pacientilor cu sindrom Williams evolueaza favorabil, complicaţiile caracteristice fiind secundare afectării cardiovasculare.
- Hipercalcemia poate contribui la iritabilitate, starea de vomă, constipaţie şi crampe musculare, poate apare la orice vârstă şi ca urmare urmărirea nivelului seric şi urinar al calciului trebuie făcută la fiecare doi ani.
- Adulţii trebuie evaluaţi în vederea unui posibil prolaps de valvă mitrală, insuficienţă aortică, stenoză arteriale şi trataţi corespunzător.
- Atenţie şi monitorizare necesită deficitul auditiv, si se impune o evaluare periodica endocrinologica, acesti pacienti putand dezvolta hipotiroidism si diabet zaharat.
Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire
- Monitorizarea cardiovasculară anuală este absolut necesară deoarece stenozele se pot agrava, necesitând intervenţia chirurgicală în special pentru stenoza aortică şi cea renală.
- Aceşti pacienţi pot dezvolta complicaţii secundar anesteziei, inclusiv moarte subită.
- Hipertensiunea răspunde bine la tratamentul medicamentos, iar tensiunea arterială trebuie monitorizată comparativ la ambele braţe cel puţin o dată pe an.
Posibilităţi de tratament, îngrijire şi urmărire
- Preparatele multivitaminice prescrise în pediatrie conţin vitamina D şi nu se indică a fi administrate copiiilor cu sindrom Williams.
- Strabismul trebuie corectat cu ochelari adecvaţi sau chiar chirurgical.
- Medicaţia psihotropă poate avea efecte benefice pentru deficitul de atenţie.
- Evaluarea psihologică şi terapia psihiatrică pentru asistarea deficienţelor cognitive şi comportamentale trebuie individualizate pentru fiecare pacient.
- Marea majoritate a pacienţilor cu sindrom Williams au o inserţie socială bună.
- Ei pot fi implicaţi în activităţi diverse dar necesită totuşi supraveghere din partea părinţilor, nefiind capabili de o viaţă complet independentă.