SCEROZA MULTIPLĂ
Material preluat de pe www.smbihor.ro
Scleroza multiplă (SM) este o boală cronică, mediată imun, ce afectează sistemul nervos central (SNC) - ce include creierul,măduva spinării şi nervii optici. Deşi apare cel mai adesea la adultul tânăr, este cunoscut că SM îşi face apariţia la începutul copilăriei sau după 60 de ani.
Din fericire, deşi SM este o boală cronică, nu este întotdeauna una ce duce la invaliditate severă. Multe persoane cu SM sunt capabile să aibe o viaţă activă şi productivă. Pentru ele, simptomele SM sunt mai mult un episod de disconfort şi de iritare decât o piedică în realizarea scopurilor vieţii.
Pentru cei cu SM severă, există acum o varietate de strategii care îi pot ajuta să menţină ca deficitele neurologice cauzate de boală să nu compromită activităţile zilnice sau să interfere cu participarea activă în societate. Pe măsură ce veţi citi acest capitol, legat de boală și formele ei, veţi descoperi că multe întrebări vor rămâne fără răspuns. De exemplu, încă nu se ştie ce cauzează SM sau de ce o persoană se îmbolnăveşte şi o alta nu (pentru mai multe informaţii tema: cine se îmbolnăveşte şi de ce). Şi nu ştim de ce această boală variază de la o persoană la alta, sau de la o zi la alta la o anumită persoană. Această incertitudine este responsabilă pe deplin de frustrarea pe care o resimt specialiştii care caută un tratament. Vestea bună este că cercetările se realizează într-un ritm mai alert decât până acum, şi, în acelaşi timp, medicii, asistentele medicale, specialiştii în reabilitare şi alţi profesionişti din domeniul sănătăţii ajută persoanele cu SM să se simtă şi să funcţioneze mai bine.
SM este considerată de mulţi specialişti din domeniu ca fiind o boală autoimună, ceea ce înseamnă că sistemul imun al corpului atacă în mod greşit un ţesut sau un organ al corpului aparent normal. În SM, atacul implică inflamarea direcţionată împotriva mielinei şi a celulelor care formează mielina, oligodendrocitele din sistemul nervos central (SNC) (vezi figura alăturată), în procesul numit demielinizare.
Neuronii, sau celulele nervoase, din SNC sunt constituiţi din corp celular, axoni (extensiile celulei nervoase care conduc impulsul nervos dinspre corpul celular) şi dendritele. Mielina este teaca ce înconjoară axonii şi măreşte conductanţa. Demielinizarea rezultă în plăci (numite şi leziuni) de-a lungul tecii de mielină care interferă cu conductibilitatea celulei nervoase. Simptomele care apar în SM rezultă din acest proces inflamator, dar şi din leziunea axonilor în sine. Aceste simptome pot include pierderea vederii, vederea dublă, rigiditate, slăbiciune, pierderea echilibrului, amorţeală, durere, probleme cu vezica urinară şi controlul intestinelor, fatigabilitate, dificultăţi de vorbire şi înghiţire, schimbări emoţionale şi deficit intelectual. Tipul şi numărul simptomelor variază de la un individ la altul, depinzând de locul din SNC unde apar problemele la nivelul mielinei şi a axonilor. În acest moment, noi nu ştim cu exactitate de ce apar aceste leziuni şi de ce unele persoane manifestă simptome mai multe şi mai diferite decât altele.
Motivul pentru deteriorarea axonilor în SM nu este cunoscut. Deşi activitatea inflamatorie direcţionată împotriva mielinei poate deteriora axonii printr-un efect de “spectator nevinovat”, cauzele adiţionale vor fi descoperite în viitor. Se consideră că deteriorarea axonilor în perioada timpurie a bolii este cauza simptomelor care nu se mai ameliorează (ex. Fixed disability).
Cercetătorii cred că deteriorarea progresivă şi perderea axonilor este o explicaţie a atrofierii creierului, fapt care se observă târziu în cursul bolii.
Majoritatea persoanelor cu SM sunt diagnosticate între 20 şi 50 de ani, deşi se cunoaşte că SM debutează în copilăria timpurie sau după 60 de ani. Media vârstei debutului (apariţia primelor simptome) este între 30 şi 35 de ani. SM este de două sau de trei ori mai frecventă la femei decât la bărbaţi. Apare mai des la persoanele cu origini în nordul Europei, apare mai des la caucazieni decât la hispanici sau decât la afro-americani. Este relativ rară printre asiatici şi printre alte persoane. SM pare să fie mult mai frecventă în zonele îndepărtate de ecuator. Deşi, SM nu este o boală ereditară cum este boala Huntington sau fibroza chistică, se cunoaşte faptul că este o componentă genetică ce devine un risc în dezvoltarea ei, şi că aproximativ 20% dinpre persoanele diagnosticate cu SM au un membru al familiei cu această boală.
Diagnosticarea prin rezonanță magnetică
Ce înseamnă RMN?
RMN înseamnă rezonanță magnetică nucleară, fiind una dintre cele mai avansate tehnici imagistice neirandiante (nu iradiază corpul) și neinvazive (nu necesită o intervenție în interiorul corpului) care permite vizualizarea unor imagini detaliate ale tuturor regiunilor anatomice și ale organelor, considerată de multe ori mai eficientă decât tomografia computerizată.
RMN este o tehnică nedureroasă care are avantajul de a evita folosirea razelor X, expunerea la radiații și nu comportă efecte secundare.
Această tehnică utilizează un câmp magnetic puternic, unde radio și un computer pentru a produce imagini ale structurilor corpului. Scanerul pentru Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN) este un tub înconjurat de un magnet de dimensiuni apreciabile de formă circulară.
Care este principiul de funcționare al RMN?
Atomii de apă sau de hidrogen sunt abundenți în corpul uman și constituie aproximativ 66% din greutatea corpului uman. Acest conținut mare de apă este responsabil pentru aplicabilitatea RMN în medicină. Deoarece conținutul de apă variază în diferite tesuturi și organe, multe boli au ca rezultat schimbări în conținutul de apă, care sunt reflectate de investigație.
Ce se întâmplă în timpul unei investigații?
Pentru investigație, sunteți introdus în poziție culcată, pe un suport special în tunelul aparatului, în mijlocul unui câmp magnetic puternic. Pacientul odată introdus în aparat se află sub influența unui câmpul magnetic puternic, protonii de hidrogen sunt aliniați, acest semnal fiind preluat de antene speciale care sunt montate de catre operatorul RMN în jurul regiunii care trebuie examinată.
Ulterior acest semnal este transmis mai departe către un calculator performant de la consola caruia se face conversia acestui semnal în imagini.
Investigația prin RMN se poate face cu sau fără injectare unei substante de contrast, care ajută medicul radiolog, aducând informații prețioase în vederea obținerii unui diagnostic radiologic de calitate.
Investigația este o metodă total neinvazivă, aparatul folosind câmpul magnetic care nu este dăunător. De asemenea substanța de contrast nefiind pe baza de iod este foarte ușor tolerabilă de organism, fiind hipoalergenică.
Substanța de contrast la RMN are la baza Gadolinium, un metal rar, reacțiile alergice fiind foarte rare iar dacă apar sunt reacții ușoare: prurit, urticarie, senzație de greață.
Durata unei examinari RMN variaza între 15 minute si 2 ore, în funcție de segmentul sau numărul de segmente examinate și de patologie.
Ce riscuri sunt în timpul investigației?
Procedură de examinare prin RMN poate dura câteva zeci de minute și având în vedere forma aparatului (magnetul principal având forma unui tub cilindric în interiorul caruia este introdus pacientul) frica de spații închise poate fi o problemă destul de serioasă și o piedică în realizarea procedurii. În acest caz se recomandă, administrarea preparatelor sedative înainte de procedură sau desensibilizare progresivă realizată cu ajutorul unui terapeut.
Dat fiind ca RMN utilizează pentru formarea imaginilor un câmp magnetic extrem de puternic (de zeci de mii de ori mai mare decât câmpul gravitațional terestru), este obligatoriu de a exclude prezența oricăror obiecte metalice atât pe corpul cât si în corpul persoanei examinate. Astfel, este absolut contraindicată realizarea RMN persoanelor care:
• Posedă un pacemaker implantat, o valvă artificială, un stimulator cerebral profund, un implant cohlear
• Persoanele care au suportat recent intervenșie chirurgicală la vasele cerebrale sau alte vase care au necesitat clipare
• În caz de protezare articulară
• După un traumatism cu obiecte metalice sau la persoanele cu istoric de răni prin arme de foc, în special dacă pacientul menționează prezența alicei.
Pericolul în acest caz îl prezinta atât câmpul magnetic care va cauza o dislocare și rupere a tesuturilor cât și semnalul electromagnetic care va induce încalzirea puternică a acestor obiecte metalice.
Este strict interzisă intrarea în camera de examinare având obiecte metalice mărunte, dat fiind riscul de traumatisme prin mecanismul de proiectil. Din cauza câmpului magnetic extrem de puternic, aceste obiecte vor fi proiectate în direcția magneților aparatului, penetrând chiar și corpul persoanelor.
Pâna la moment nu au fost demonstrate efecte nocive ale RMN asupra fătului. Totuși, ca o precauție, ghidurile actuale recomandă evitarea RMN în primul trimestru de sarcină, perioadă în care are loc formarea organelor și în care fătul poate fi vulnerabil la efectul caloric și la excitanții sonori produși de aparat. În plus, dat fiind că gadoliniul penetrează bariera placentară, este contraindicată realizarea RMN cu contrast la femeile însarcinate.
RMN și scleroza multiplă
Imaginile oferă informații despre activitatea bolii prin accentuarea ariilor din bariera hematoencefalică ce indică inflamația. Această barieră este un strat de celule în jurul vaselor de sânge din creier și din măduva spinării și previne trecerea substanțelor din sânge în sistemul nervos central. Ariile inflamate apar ca fiind leziuni active ceea ce înseamnă că sunt leziuni noi sau s-au mărit.
Majoritatea medicilor recomandă realizarea unui RMN pentru confirmarea existenței leziunilor, și astfel, confirmarea prezenței sclerozei multiple.
Imagistica prin rezonanță magnetică nu poate fi folosită ca predictor pentru evoluția bolii (apariția leziunilor marchează mai degrabă prezența bolii și mai puțin dizabilitatea care va apărea ulterior), deși uneori este utilizată pentru a se observa dacă un anumit tratament este eficient. Acest din urmă fapt, va conduce la dezvoltarea utilizării RMN și în perioada de tratament a bolii nu numai în cea de diagnostic. Medicii recomandă realilzarea RMN-ului la momente diferite, dar în mod uzual, în general,
Imagistica prin rezonanță magnetică este capabilă să detecteze leziuni focale ale substanței albe , dar nu este atât de performantă în detectarea leziunilor din substanța cenușie. Leziunile din substanța albă pot fi observate atât pe imaginile ponderate T2 (ca hiperintensități) cât și pe cele T1 (ca hipointensități). De obicei cele mai multe leziuni sunt observate în imaginile ponderate T2. Leziunile din SM apar ca părți în care semnalul este foarte puternic, predominant în substanța albă cerebrală sau în măduva spinării, în secvența T2. Aceste diferențe între vizibilitatea leziunilor se consideră a reflecta diferențele la nivelul specificității patologice. Imaginile ponderate T1 arată și anumite „găuri negre” care se consideră că indică deteriorări permanente.Diferențierea dintre leziunile acute inflamatorii de cele neinflamatorii se realizează prin folosirea unei substanțe de contrast, această substanță (gadolinium) marchează regiunile unde bariera hematoencefalică este compromisă.
Cel mai recent ghid de diagnostic din scleroza multiplă, criteriile McDonald revizuite, permite diagnosticarea SM după un singur eveniment clinic, în care există suficiente leziuni la nivel cerebral sau al măduvei spinării, vizibile cu ajutorul imagisticii, creșterea numărului leziunilor fiind demonstrată prin scanarea cu ajutorul RMN, după terminarea evenimentului clinic (la trei luni).
Trebuie de reamintit că la aproximatic 5% dintre persoanele cu SM definită clinic nu se observă leziuni pe imaginile RMN la momentul diagnosticului. Apoi, există dificultăți în a se corela ceea ce este văzut pe imaginile RMN și simptomele și semnele clinice ale pacienților. Mai mult , odată cu înaintarea în vârstă (probabil peste 50 de ani) există la persoanele sănătoase mici arii pe imaginea RMN care seamănă cu cele specifice SM, dar care în mod real sunt efecte ale îmbătrânirii.
Având în vedere că timpul petrecut în interiorul apartului este uneori destul de mare (de ordinul zecilor de minnute) este foarte importantă respectarea indicațiilor medicale oferite de personalul specializat. În unele cazuri, când persoana este agitată pot fi oferite sedative.
Calitatea imaginii și rezultatul vor depinde foarte mult de capacitatea persoanei de a sta nemișcat și relaxat în timpul examinării.