Sindrom Leigh

Sindrom Leigh

Sinonime: Encefalopatie necrotizantă subacută, boala Leigh

Definiție: Sindromul Leigh este o boală neurometabolică progresivă care afectează ADN-ul mitocondrial cu debut neonatal, infantil, primele simptome fiind declanșate de obicei de infecții virale sau alte îmbolnăviri, foarte rar se poate declanșa și la adulți.

Boala este cauzată de mutațiile ADN-ului mitocondrial sau ADN-ului nuclear, moștenită de la mamă sau pe cale autozomal recesivă, de la ambii părinți, sau de mutații de novo. Defecte care pot produce mutații în ADN-ul mitocondrial: deficit complex I, II, IV, COX, NARP, etc.

Mutații diagnosticate în România: SURF1, MT-ATP6, Leigh franco-canadian.

Caracteristici clinice: Majoritatea copiilor se nasc și se dezvoltă normal, primele simptome apar după câteva luni sau mai târziu, simptomele se manifestă prin pierderea treptată ale achizițiilor (mers, echilibru, controlul capului) și funcțiilor, apar tulburări în mișcare, alimentație, vedere și auz, episoade de vărsături, convulsii, în stadii mai avansate apar și probleme cu respirația.

• Debut neonatal, cu forma cea mai severă, reprezentată prin episoade de acidoză lactică severă, tulburări ale respirației, encefalopatie severă. Simptome: hipotonie severă, acidoză lactică/metabolică, convulsii, reflux, nistagmus, apnee centrală, aritmie, tulburări severe de alimentație, în majoritatea cazurilor progresul rapid al bolii duce la deces în primii doi ani de viață.
• Debut infantil, cu forme moderate spre severe, în funcție de varianta mutației, caracterizate prin hipotonie/spasticitate, tulburări de mișcare distonice, diskinetice, convulsii, retard psihomotor, atrofie optică, nistagmus, cardiomiopatie hipertrofică, pierderea auzului, reflux gastroesofagian, tulburări de alimentație, de digestie și de creștere. Prognosticul variază în funcție de varianta mutației.
• O a treia categorie o reprezintă variantele care provoacă forme mai ușoare ale bolii, declanșate în perioada adolescenței sau la adulți.

Diagnosticare: Diagnosticul se suspectează prin prezența unei acidoze metabolice de tip lactic. Confirmarea este făcută prin secvențierea ADN-ul prin WES/WGS (whole exome/genome sequencing) pe panelul mitocondrial. În majoritatea cazurilor RMN-ul va evidenția hipersemnal T2, anomalii, atrofii la materia albă, ganglionii bazali, putamen, trunchiul cerebral.

Tratamente: În prezent nu există tratament curativ pentru sindromul Leigh, diagnosticarea timpurie și unele tratamente simptomatice pot îmbunătăți tabloul clinic al bolii. Suplimentele, vitaminele în doze mari și în diverse combinații (tiamina, biotina, riboflavina, coenzima Q10, idebenone, n-acetilcisteina, l-carnitina, vitamina C, l-arginina, etc.), numite mitococktail-uri, pot fi eficiente în unele cazuri, ameliorând simptomele. În anumite cazuri, dietele speciale, introduse sub supravegherea unui specialist, pot ajuta de asemenea în tratarea simptomelor.

Tratamente în timpul bolilor și în faze acute, recomandări pentru unitățile de primiri urgențe:

1. ASTRUP pentru monitorizarea nivelului de lactat, bicarbonat. Monitorizarea glicemiei.
2. Nu se administrează soluție Ringer lactat pacienților cu diagnostic sau suspiciune de boli mitocondriale.
3. Pentru pacienții cu intoleranță la post, înfometare, hipoglicemie sau tulburări de oxidare ale acizilor grași:

1. Bolus: 5% dextroză cu soluție salină normală
2. Lichide de susținere: 10% dextroză cu electroliți cel puțin 1.25x.

4. Pentru pacienții cu deficienta de piruvat dehidrogenază sau pentru pacienții cu dietă ketogenică:

1. Bolus – soluție salină normală.
2. Lichide de susținere: fără glucoză sau soluții cu conținut redus de glucoză.
3. Consultarea dieteticianului pentru recomandări.

5. Infecțiile care se pot trata însă rămân netratate mult timp, pot avea impact sever asupra pacienților cu boli mitocondriale. Se va lua în considerare administrarea antibioticelor chiar și înainte de obținerea rezultatelor culturii.
6. Se va trata febra agresiv.
7. În cazul problemelor cu respirația:

1. Dacă sunt probleme cu respirația, pacienții au hipotonie și slăbiciune a musculaturii, au un risc crescut pneumonie și de insuficiență respiratorie.
2. Se va monitoriza riscul de aspirație (înec, salivare).

8. Se va monitoriza nivelul de hidratare, se urmăresc semnele de retenție urinară.
9. Pacientul va rămâne internat până la tolerarea lichidelor pe cale orală sau enterală.
10. În caz de anestezie se evită administrarea de propofol.
11. Se vor evita sedările prelungite.
12. În cazul crizelor epileptice se va evita administrarea valproatului (Depakine).

 

Lista medicamentelor si substantelor contraindicate si folosite cu precautie in bolile mitocondriale:

https://www.medsafe.govt.nz/profs/PUArticles/June2017/MitochondrialDisordersMedicinestoAvoid.htm

Mai multe informații: https://bolimitocondriale.ro/protocoale/

Sursa: https://www.umdf.org/

Articol creat de către  Dr. Minulescu Cristian.